grunzsubstantiv
grunz
Definiții
substantiv neutru
1Bulgară de pământ sau de zăpadă, bucată compactă și neregulată.
„După ploaie, câmpul era plin de grunzi de pământ."
substantiv neutru
2Bucată mare de sare sau de zahăr, cristalizată.
„A pus un grunz de sare în supă."
Gramatică
Pluralul este grunzi, iar la singular articulat: grunzul. Se folosește frecvent la plural.
Expresii și locuțiuni
a face grunzi — a se întări în bucăți, a se cocoloși (despre pământ, zăpadă etc.)
Etimologie
Din slavă veche *gruda, înrudit cu bulgară și sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la final, nu cu 's' (greșit: gruns).