grotăsubstantiv
gro-tă
Definiții
substantiv feminin
1Peșteră naturală, de obicei de dimensiuni mari, formată în roci calcaroase.
„Am vizitat o grotă impresionantă cu stalactite și stalagmite."
substantiv feminin
2Încăpere subterană artificială, folosită ca adăpost sau pentru depozitare.
„În grădină, au săpat o grotă pentru a păstra vinul."
Gramatică
Articolul nehotărât: o grotă. Pluralul: grote (articulat: grotele).
Expresii și locuțiuni
grotă marină — Peșteră formată pe țărmul mării prin acțiunea valurilor.
Etimologie
Din italiană grotta, care provine din latină vulgară *grupta, din latină crypta, din greacă kryptē (subterană).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: grotă, nu grotî. Atenție la diacritice: ă, nu a.