cavitatesubstantiv
ca-vi-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Spațiu gol sau gol interior într-un corp solid, într-un organ sau într-o structură.
„Medicul a descoperit o cavitate în dinte."
substantiv feminin
2În anatomie, spațiu delimitat de pereți organici, cum ar fi cavitatea bucală sau cavitatea toracică.
„Cavitatea nazală este căptușită cu mucoasă."
Gramatică
Substantiv feminin, se articulează hotărât: cavitatea; pluralul: cavități, cavitățile.
Antonime
umpluturăsoliditate
Expresii și locuțiuni
cavitate bucală — Spațiul din interiorul gurii, cuprinzând dinții, limba și mucoasa.
Etimologie
Din franceză cavité, latină cavitas.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v', nu 'f': cavitate, nu cafitate. Atenție la plural: cavități, cu ă.