gramaticăsubstantiv
gra-ma-ti-că
Definiții
substantiv feminin
1Ansamblul regulilor care guvernează structura unei limbi: modul de formare a cuvintelor, de îmbinare a lor în propoziții și de exprimare corectă.
„La școală învățăm gramatica limbii române."
substantiv feminin
2Carte sau manual care prezintă aceste reguli.
„Am cumpărat o gramatică nouă pentru examen."
substantiv feminin
3Disciplină școlară care studiază limba sub aspectul structurii și corectitudinii.
„Astăzi avem oră de gramatică."
Gramatică
Articol nehotărât: o gramatică. Pluralul: două gramatici. Se folosește și adjectival în sintagme precum 'greșeală de gramatică'.
Expresii și locuțiuni
gramatica unei limbi — sistemul de reguli propriu acelei limbi
a vorbi corect din punct de vedere gramatical — a respecta regulile gramaticii în vorbire
Etimologie
Din latină grammatica, greacă grammatikē (techne) – arta scrisului, de la gramma – literă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final: gramatică, nu 'gramatica' când este forma nearticulată. Atenție la plural: gramatici, nu 'gramatice'.