grăitoradjectiv
gră-i-tor
Definiții
adjectiv
1Care vorbește, care exprimă sau sugerează ceva într-un mod convingător; care are puterea de a convinge.
„Exemplul lui a fost grăitor pentru toți colegii."
adjectiv
2Care este plin de înțeles, care spune multe fără cuvinte; semnificativ, elocvent.
„Tăcerea lui a fost grăitoare."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: grăitor (masc. sg.), grăitoare (fem. sg.), grăitori (masc. pl.), grăitoare (fem. pl.).
Antonime
nesemnificativneconvingătortăcut
Expresii și locuțiuni
exemplu grăitor — exemplu care ilustrează foarte clar o idee sau o situație
Etimologie
Din verbul a grăi (a vorbi) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: grăitor, nu grâitor. Atenție la diacritice: grăitor, grăitoare.