gnosticadjectiv
gnos-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la gnosticism, o doctrină religioasă și filozofică din primele secole ale creștinismului, care punea accent pe cunoașterea (gnosis) ca mijloc de mântuire.
„Textele gnostice au fost descoperite la Nag Hammadi."
substantiv masculin
2Adept al gnosticismului; persoană care urmează această doctrină.
„Gnosticii credeau că lumea materială a fost creată de o divinitate inferioară."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Ca substantiv, se declină: gnostic, gnosticul, gnosticului, gnostici, gnosticii, gnostici.
Expresii și locuțiuni
evanghelii gnostice — Texte religioase apocrife care conțin învățături gnostice, precum Evanghelia după Toma.
Etimologie
Din franceză gnostique, care provine din grecescul gnōstikos (referitor la cunoaștere), derivat din gnōsis (cunoaștere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' la început, nu 'nostic'. Atenție la grupul 'gn' care se pronunță [gn].