ezotericadjectiv
e-zo-te-ric
Definiții
adjectiv
1Care este destinat unui cerc restrâns de inițiați; secret, ocult, greu de înțeles pentru cei neinițiați.
„Învățăturile ezoterice ale vechilor școli de filosofie erau transmise doar discipolilor aleși."
adjectiv
2Care se referă la doctrine sau practici spirituale ascunse, accesibile doar celor inițiați.
„Cartea descrie ritualuri ezoterice din tradiția orientală."
Gramatică
Articulat
ezoteric (masculin singular), ezotericul (articulat)
Adjectiv de tipul 2-4, cu forme flexionare: ezoteric, ezoterică, ezoterici, ezoterice. Se folosește și ca substantiv (rar) pentru a desemna o persoană inițiată.
Expresii și locuțiuni
științe ezoterice — ansamblul de cunoștințe considerate ascunse, precum alchimia, astrologia sau magia
Etimologie
Din franceză ésotérique, care provine din grecescul esōterikos (interior, ascuns).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu cu 'i' (incorect: izoteric). Atenție la grupul 'zo' – nu 'zu'.