glonțsubstantiv
glonț
Definiții
substantiv neutru
1Proiectil de formă alungită, cu vârf ascuțit, folosit la armele de foc.
„Glonțul a fost tras din pușcă."
substantiv neutru
2În limbaj colocvial, o lovitură puternică dată cuiva.
„I-a dat un glonț în cap."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'gloanțele'. Este un substantiv de tip neutru, cu pluralul în '-e'.
Expresii și locuțiuni
a trage cu glonț — a folosi o armă de foc cu muniție reală
glonț de argint — soluție miraculoasă sau remediu extrem de eficient (în sens figurat)
Etimologie
Din franceză 'glonț' (variantă a lui 'glonț'), probabil din germană 'Geldschrot' sau din slavă. În română, atestat din secolul al XIX-lea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la final, nu 'glont' sau 'glonț' cu 't' simplu. Atenție la plural: 'gloanțe', nu 'glonțe'.