ghiorțăiverb
ghior-țăi
Definiții
verb intranzitiv
1A produce zgomote caracteristice în stomac, din cauza foamei sau a digestiei; a chiorăi.
„Îi ghiorțăia mațele de foame după ce nu mâncase toată ziua."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, pronominal și intranzitiv. Forme: eu ghiorțăi, tu ghiorțăi, el ghiorțăie / ghiorțăiește; participiu: ghiorțăit. Variantă: chiorăi.
Expresii și locuțiuni
a-i ghiorțăi mațele — a-i fi foame, a simți zgomote în stomac din cauza foamei
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând zgomotul stomacului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gh' la început și cu 'ă' după 'r': ghiorțăi, nu 'giortăi' sau 'ghiorțâi'.