ghiftuiverb
ghif-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A umple pe cineva cu mâncare peste măsură, a sătura până la refuz.
„Bunica ne-a ghiftuit cu sarmale și cozonac."
verb reflexiv
2A mânca prea mult, a se îndopa.
„S-a ghiftuit cu prăjituri și acum îl doare stomacul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme de perfect simplu: ghiftuii, ghiftuiși, ghiftui; participiul: ghiftuit.
Expresii și locuțiuni
a se ghiftui cu ceva — a mânca ceva în cantitate exagerată
Etimologie
Din slavă (probabil bulgară) 'găftui' sau din turcă 'kaptırmak'? De fapt, etimologie incertă, posibil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gh' la început, nu 'giftui' sau 'ghiftuii' (cu doi 'i' doar la persoana I singular perfect simplu).