gentilețesubstantiv
gen-ti-le-țe
Definiții
substantiv feminin
1Atitudine politicoasă și amabilă față de cineva; bunăvoință, amabilitate.
„A fost impresionat de gentilețea cu care a fost primit."
substantiv feminin
2Faptă sau vorbă plină de amabilitate și delicatețe.
„A avut gentilețea să îi ofere locul în autobuz."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -i; articolul hotărât singular este 'gentilețea'.
Sinonime
amabilitatebunătatepolitețedelicatețecuviință
Antonime
răutatenepolitetegrosolănieobrăznicie
Expresii și locuțiuni
a avea gentilețea să... — a fi atât de amabil încât să facă ceva pentru cineva
Etimologie
Din franceză 'gentillesse', care provine din italiană 'gentilezza', derivat din latină 'gentilis' (de neam bun, nobil).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'ț', nu 'gentilete' sau 'ghentilețe'. Atenție la diacritice: 'gentilețe'.