gângurit - definiție, sinonime, exemple

DEX › gângurit

gânguritsubstantiv

gân-gu-rit

Definiții

substantiv neutru

1Sunetul nearticulat, dulce și melodios, scos de un copil mic, de obicei în primele luni de viață, înainte de a vorbi.

„Gânguritul bebelușului o umplea pe mama de bucurie."

substantiv neutru

2Sunet asemănător scos de porumbei sau de alte păsări, asemănător cu un ciripit blând.

„Din colivie se auzea gânguritul porumbeilor."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

gângurite

Articulat

gânguritul

Substantiv provenit din verbul 'a gânguri'. Se folosește frecvent la singular, dar are și formă de plural.

gângurealăbolborosealăciripit

tăcereliniște

a-i veni să gângurească — A fi atât de fericit încât să simți nevoia să scoți sunete de bucurie.

Din verbul 'a gânguri', formație onomatopeică, imitând sunetele nearticulate ale sugarului.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'g', nu cu 'î': gângurit, nu gîngurit. Atenție la diacritice!

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.