ciripitsubstantiv
ci-ri-pit
Definiții
substantiv neutru
1Sunetul scurt și ascuțit scos de păsărele, mai ales de rândunele, vrăbii sau alte păsări mici.
„Dimineața, ciripitul păsărelelor m-a trezit din somn."
substantiv neutru
2Acțiunea de a ciripi; cântecul ușor și vesel al păsărilor.
„Ciripitul din copacul din curte ne bucură în fiecare primăvară."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular, dar are și formă de plural. Verbul corespunzător este 'a ciripi' (conjugarea a IV-a).
Expresii și locuțiuni
a face ciripit — a scoate sunete asemănătoare cu ale păsărilor, a vorbi într-un mod vesel și ușor.
Etimologie
Formă substantivală de la verbul 'a ciripi', de origine onomatopeică, imitând sunetul păsărilor.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'c' și cu un singur 'p': ciripit, nu 'ciripitt' sau 'ciripit' cu 'c' greșit.