ciripit - definiție, sinonime, exemple

DEX › ciripit

ciripitsubstantiv

ci-ri-pit

Definiții

substantiv neutru

1Sunetul scurt și ascuțit scos de păsărele, mai ales de rândunele, vrăbii sau alte păsări mici.

„Dimineața, ciripitul păsărelelor m-a trezit din somn."

substantiv neutru

2Acțiunea de a ciripi; cântecul ușor și vesel al păsărilor.

„Ciripitul din copacul din curte ne bucură în fiecare primăvară."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

ciripituri

Articulat

ciripitul

Se folosește de obicei la singular, dar are și formă de plural. Verbul corespunzător este 'a ciripi' (conjugarea a IV-a).

tăcereliniște

a face ciripit — a scoate sunete asemănătoare cu ale păsărilor, a vorbi într-un mod vesel și ușor.

Formă substantivală de la verbul 'a ciripi', de origine onomatopeică, imitând sunetul păsărilor.

Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'c' și cu un singur 'p': ciripit, nu 'ciripitt' sau 'ciripit' cu 'c' greșit.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.