gânditverb
gân-dit
Definiții
verb (participiu)
1care a fost produs prin gândire; care a fost reflectat, meditat
„Planul a fost bine gândit înainte de a fi pus în aplicare."
adjectiv
2care denotă gândire, chibzuință; făcut cu intenție, deliberat
„Ea a făcut o alegere gândită pentru viitorul ei."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a gândi' (conjugarea a IV-a). Se folosește și ca adjectiv, acordându-se în gen și număr: gândită, gândiți, gândite.
Sinonime
cugetatmeditatreflectatchibzuitdeliberat
Expresii și locuțiuni
bine gândit — care a fost planificat cu atenție, chibzuit
gândit și făcut — acțiune realizată imediat după ce a fost planificată
Etimologie
Din verbul 'a gândi', de origine incertă, probabil din slavă sau maghiară, cu influențe latine.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'g', nu 'gindit' sau 'gândit' cu 'î' greșit. Atenție la diacritice: 'gândit' cu 'â' interior.