Definiții
substantiv feminin
1Unealtă agricolă cu coadă lungă și cu două sau mai multe dinți, folosită pentru a ridica și a arunca fânul, paiele sau alte plante.
„Țăranul adună fânul cu furca."
substantiv feminin
2Unealtă cu dinți metalici, folosită în gospodărie pentru a întoarce sau a scoate diverse materiale (de exemplu, gunoiul).
„A luat furca să curețe grajdul."
substantiv feminin
3Obiect cu formă de furcă, cu două sau mai multe ramificații, folosit ca suport sau ca unealtă (de exemplu, furca de tors).
„Bunica toarce lâna cu furca."
Expresii și locuțiuni
a-i sta (cuiva) furca în coastă — a fi în pericol iminent, a avea o problemă gravă
a da cu furca — a arunca fânul cu furca
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu cratimă? Nu, se scrie simplu: furcă. Atenție la diacritice: furcă, nu furca (fără ă) când e forma nearticulată.