cracăsubstantiv
cra-că
Definiții
substantiv feminin
1Ramură groasă a unui copac, care se desprinde din trunchi sau din ramurile principale.
„Păsările și-au făcut cuib pe o cracă înaltă a stejarului."
substantiv feminin
2Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, care acoperă picioarele.
„Și-a rupt cracul pantalonilor când s-a urcat pe gard."
Gramatică
La plural, articulat: crăcile. Forma de plural este neregulată (crăci, nu crace).
Sinonime
ramurăcreangărămurea
Expresii și locuțiuni
a sta în craca cuiva — a fi dependent de cineva, a trăi pe seama cuiva
Etimologie
Din latină *crac(c)a, probabil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu cratima? Nu, se scrie simplu: cracă. Atenție la plural: crăci, nu crace.