fulgersubstantiv
ful-ger
Definiții
substantiv neutru
1Descărcare electrică luminoasă care apare pe cer în timpul furtunilor, însoțită de tunet.
„Fulgerul a luminat tot cerul pentru o clipă."
substantiv neutru
2Figurat: ceva extrem de rapid sau o întâmplare neașteptată și bruscă.
„Vestea a circulat ca fulgerul prin sat."
Gramatică
Se folosește și forma articulată 'fulgerul' (singular) și 'fulgerele' (plural).
Antonime
întunericîncetineală
Expresii și locuțiuni
ca fulgerul — extrem de repede
a-i trece prin minte ca un fulger — a-i veni o idee bruscă
Etimologie
Din latină 'fulgur, -uris'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': 'fulger', nu 'fuljer'.