frontierăsubstantiv
fron-tie-ră
Definiții
substantiv feminin
1linie de hotar care desparte două state sau teritorii; graniță.
„Am trecut frontiera dintre România și Ungaria cu pașaportul."
substantiv feminin
2limită, margine a unui domeniu, a unei activități sau a cunoașterii.
„Știința împinge mereu frontierele cunoașterii umane."
Gramatică
Articol nehotărât: o frontieră. Se folosește frecvent cu prepoziția 'la' (la frontieră).
Expresii și locuțiuni
a trece frontiera — a traversa granița dintre două țări
frontieră naturală — graniță formată de elemente naturale, cum ar fi munții sau râurile
Etimologie
Din franceză frontière, italiană frontiera, provenind din latină frons, frontis (frunte, față).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 't': frontieră, nu 'frontiră'. Atenție la diacritice: ă la final.