frântadjectiv
frânt
Definiții
adjectiv
1care este rupt, zdrobit sau îndoit cu forța; care a suferit o fractură
„O creangă frântă de vânt zăcea pe drum."
adjectiv
2figurat: epuizat, extenuat, fără putere
„După maraton, era frânt de oboseală."
Gramatică
Participiu trecut al verbului frânge. Forme flexionare: frântă (feminin singular), frânți (masculin plural), frânte (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a fi frânt de oboseală — a fi extrem de obosit
frânt în două — rupt complet în două bucăți
Etimologie
Din latină frangere, participiul frangere → frânt.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: frânt, nu frînt. Atenție la diacritice: â este corect.