fonologicadjectiv
fo-no-lo-gic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la fonologie, adică la studiul sunetelor dintr-o limbă și al modului în care acestea se organizează și funcționează.
„În limba română, opoziția dintre „s” și „ș” este o distincție fonologică importantă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: fonologică (feminin singular), fonologici (masculin plural), fonologice (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
sistem fonologic — Ansamblul sunetelor și regulilor de combinare ale unei limbi.
Etimologie
Din franceză phonologique, format din fonologie (din greacă phōnē 'sunet' + logos 'studiu') + sufixul -ic.
Se scrie corect: Se scrie cu „f” la început și cu „c” la final: fonologic. Nu confunda cu „fonetic” (care se referă la sunete în general, nu la funcția lor în sistem).