flancăsubstantiv
flan-că
Definiții
substantiv feminin
1Partea laterală a corpului, între coaste și șold; coastă.
„Îl durea flancul după ce a alergat mult."
substantiv feminin
2Partea laterală a unei formațiuni militare, a unei nave sau a unui obiect.
„Inamicul a atacat flancul drept al armatei."
Gramatică
La plural, articulat hotărât: flancurile. Formează pluralul cu schimbare de gen? Nu, rămâne feminin.
Expresii și locuțiuni
a ataca pe flanc — a ataca din lateral, prin surprindere
Etimologie
Din franceză flanc, germană Flanke, sau italiană fianco.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' înainte de 'ă', nu 'flanca' cu 'c' simplu? Corect este 'flancă' cu cratimă? Nu, fără cratimă. Atenție la diacritice: flancă, nu flanca.