flancsubstantiv
flanc
Definiții
substantiv neutru
1Partea laterală a unei formațiuni militare, a unei armate sau a unei poziții de luptă; latură, aripă.
„Generalul a ordonat atacul pe flancul drept al inamicului."
substantiv neutru
2Partea laterală a unui obiect, a unui teren sau a unui corp; latură, coastă.
„Flancul muntelui era acoperit de păduri dese."
Gramatică
La plural: flancuri. Articulat: flancul (singular), flancurile (plural).
Expresii și locuțiuni
a ataca pe flanc — a ataca din lateral, pentru a prinde inamicul prin surprindere
a proteja flancul — a asigura securitatea unei laturi vulnerabile
Etimologie
Din franceză flanc, germană Flanke, italiană fianco.
Se scrie corect: Se scrie cu 'fl' la început, nu 'flanck' sau 'flanc' cu 'k'. Atenție la plural: flancuri, nu flancuri.