flagrantadjectiv
fla-grant
Definiții
adjectiv
1Care este atât de evident, de vădit, încât nu poate fi negat sau ascuns; care sare în ochi.
„A fost prins în flagrant delict furând dintr-un magazin."
adjectiv
2Care se referă la o încălcare gravă, evidentă a unei legi sau a unei reguli.
„Comportamentul lui a fost o încălcare flagrantă a regulamentului școlar."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (feminin: flagrantă)
Plural
flagranți (masc.), flagrante (fem./neutru)
Articulat
flagrantul (masc. sg.), flagranta (fem. sg.)
Adjectiv variabil cu 4 forme: flagrant, flagrantă, flagranți, flagrante. Se folosește adesea în sintagma 'flagrant delict'.
Expresii și locuțiuni
flagrant delict — Situație în care cineva este prins chiar în momentul săvârșirii unei fapte ilegale.
Etimologie
Din franceză flagrant, latină flagrans, flagrantis (care arde, strălucitor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'fla-' la început, nu 'fra-'. Atenție la terminația -ant, nu -ent.