1Care poate fi înțeles în mai multe feluri; care are două sau mai multe sensuri, neclar, echivoc.
„Răspunsul lui a fost ambiguu, nimeni nu a înțeles ce vrea să spună."
adjectiv
2Care este nesigur, nehotărât, care nu are o atitudine clară.
„Atitudinea sa ambiguă față de propunere ne-a lăsat confuzi."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
ambigui
Articulat
ambiguul
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: ambiguă, plural: ambigue. Comparativ: mai ambiguu, superlativ: cel mai ambiguu.