Definiții
verb intranzitiv
1A suferi o transformare chimică produsă de microorganisme (drojdii, bacterii), cu degajare de gaze și căldură, transformându-se în alcool, acizi etc.
„Mustul fermentează în butoaie pentru a deveni vin."
verb tranzitiv
2A provoca sau a lăsa să se producă fermentația unui produs organic.
„Fermierul fermentează varza pentru a obține murături."
verb figurat
3A fi într-o stare de agitație, de frământare interioară sau socială.
„Ideile noi fermentau în mintea tânărului revoluționar."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu fermentez, tu fermentezi, el fermentează. Participiu: fermentat. Gerunziu: fermentând.