faursubstantiv
fa-ur
Definiții
substantiv masculin
1Meșteșugar care lucrează fierul, făcând unelte, arme sau alte obiecte; fierar.
„Faurul bătea cu ciocanul fierul încins pe nicovală."
substantiv masculin
2(în mitologia populară) Meșter priceput, considerat a avea puteri supranaturale.
„În povești, faurul era cel care făurea săbii fermecate."
Gramatică
Formă veche și populară pentru 'fierar'. Se folosește rar în limba modernă, mai ales în texte literare sau istorice.
Expresii și locuțiuni
a fi faur la cuvinte — a fi priceput în a vorbi sau a scrie, a fi meșter în exprimare
Etimologie
Din latină 'faber' (meșteșugar, fierar), prin intermediul unei forme populare.
Se scrie corect: Se scrie 'faur', nu 'fa-ur' sau 'faurr'. Atenție la diacritice: nu se folosește 'â' aici.