fărâmițatadjectiv
fă-râ-mi-țat
Definiții
adjectiv
1care este redus în bucăți mici, sfărâmat
„Pâinea fărâmițată a fost dată păsărilor."
adjectiv
2despre sol sau materiale, care are o structură granulară, sfărâmicios
„Pământul fărâmițat este bun pentru plantat flori."
Gramatică
Participiu trecut al verbului a fărâmița; se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi fărâmițat — a fi împărțit în bucăți mici sau a fi fragmentat
Etimologie
Din verbul a fărâmița, derivat din fărâmă, de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după făr-, nu cu î: fărâmițat, nu fărîmițat.