făptuitorsubstantiv
făp-tu-i-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care a săvârșit o faptă, în special o faptă reprobabilă sau o infracțiune; autor al unei fapte.
„Poliția l-a identificat pe făptuitorul jafului."
substantiv masculin
2Persoană care realizează sau creează ceva; autor, făcător.
„El este făptuitorul acestei opere minunate."
Gramatică
Forma feminină: făptuitoare. Se folosește adesea cu sens juridic.
Expresii și locuțiuni
făptuitorul faptei — cel care a comis o faptă, de obicei negativă
Etimologie
Din verbul a făptui (a face, a săvârși), derivat din latină factum (faptă).
Se scrie corect: Se scrie cu â (făptuitor), nu cu î. Atenție la grupul -tu-: făptuitor, nu făptuitor.