fantesubstantiv
fan-te
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care face parte dintr-o armată sau dintr-o grupare de luptători; soldat, ostaș.
„Fantele a luptat cu curaj în bătălie."
substantiv masculin
2În cărțile de joc, carte cu figura unui tânăr soldat, având valoare între zece și damă.
„Am primit un fante de cupă la împărțirea cărților."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'fanți' (pentru soldați) și 'fanți' (pentru cărți de joc).
Expresii și locuțiuni
a fi un fante — a fi o persoană curajoasă, vitează
Etimologie
Din italiană 'fante' (infanterist, soldat), care provine din latină 'infans' (copil, tânăr).
Se scrie corect: Se scrie 'fante', nu 'fante' cu altă formă. Atenție la plural: 'fanți', nu 'fanteși'.