Definiții
substantiv masculin
1Locuitor al cartierului Fanar din Istanbul, unde se afla reședința patriarhului grec; descendent al familiilor grecești influente din acest cartier.
„Fanarioții au avut un rol important în administrația Imperiului Otoman."
substantiv masculin
2Persoană care aparținea aristocrației grecești din Fanar, numită de Poartă ca domnitor în Țările Române în secolele XVIII-XIX.
„Un fanariot a fost numit domn al Moldovei în secolul al XVIII-lea."
substantiv masculin
3Figurat, persoană lingușitoare, intrigantă, care caută să obțină avantaje prin lingușire.
„Nu te încrede în el, e un fanariot care se strecoară în toate afacerile."
Expresii și locuțiuni
epocă fanariotă — Perioada din istoria Țărilor Române (1711/1716-1821) când domnitorii erau numiți dintre grecii din Fanar.
regim fanariot — Sistem de guvernare caracterizat prin corupție, lingușire și exploatare, asociat cu domniile fanariote.
Etimologie
Din franceză phanariote, după greaca modernă Φαναριώτης (Fanariotis), de la numele cartierului Fanar (gr. Φανάρι, din turcă fener, 'far').