fachirsubstantiv
fa-chir
Definiții
substantiv masculin
1Ascet musulman sau hindus care duce o viață de asceză și practică mortificări, considerat sfânt sau cu puteri miraculoase.
„Fachirul stătea pe un pat de cuie fără să pară deranjat."
substantiv masculin
2Persoană care practică iluzionism sau spectacole de stradă, pretinzând că are puteri supranaturale.
„La circ, fachirul a înghițit o sabie lungă."
Gramatică
Se folosește și forma 'fachiră' pentru feminin, dar rar.
Expresii și locuțiuni
a face pe fachirul — a se preface că are puteri supranaturale sau a face spectacol
Etimologie
Din franceză 'fakir', care provine din arabă 'faqīr' (sărac, nevoiaș).
Se scrie corect: Se scrie 'fachir', nu 'fakir' (deși forma 'fakir' este și ea acceptată, dar 'fachir' este forma românească).