exmatriculaverb
ex-ma-tri-cu-la
Definiții
verb tranzitiv
1A exclude pe cineva dintr-o instituție de învățământ, de regulă ca pedeapsă pentru abateri grave.
„Directorul a hotărât să-l exmatriculeze pe elevul care a copiat la examen."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Se conjugă: eu exmatriculez, tu exmatriculezi, el exmatriculează. Participiul: exmatriculat.
Expresii și locuțiuni
a fi exmatriculat — a fi dat afară din școală sau facultate
Etimologie
Din franceză exclure, cu prefixul ex- și latinescul matriculare, de la matricula (registru).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 's': exmatricula, nu esmatricula.