exilsubstantiv
e-xil
Definiții
substantiv neutru
1Îndepărtarea forțată a unei persoane din patria sa, ca pedeapsă sau din motive politice; situația de a trăi departe de țara ta.
„După revoluție, scriitorul a trăit mulți ani în exil la Paris."
substantiv neutru
2Locul unde trăiește o persoană exilată; pribegie, surghiun.
„Exilul său a fost o insulă mică din Oceanul Atlantic."
Gramatică
În anumite contexte poetice, poate avea pluralul 'exiluri' (rar).
Expresii și locuțiuni
a fi în exil — a trăi departe de țara sa, forțat sau voluntar
exil interior — starea de izolare psihică sau socială a unei persoane, fără a părăsi fizic țara
Etimologie
Din franceză exil, latină exilium.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz'. Atenție: 'exil' se pronunță cu 'x' ca 'cs'.