surghiunsubstantiv
sur-ghiun
Definiții
substantiv neutru
1Pedeapsă constând în trimiterea cuiva departe de locul de origine, de obicei într-un loc izolat, pentru o perioadă lungă; exil, deportare.
„După revoluție, poetul a fost trimis în surghiun la munte."
substantiv neutru
2Locul în care este trimis cel surghiunit; exil.
„A trăit ani buni în surghiun, departe de familie."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
exildeportareizgonirealungare
Antonime
întoarcererepatriererevenire
Expresii și locuțiuni
a fi în surghiun — a fi exilat, a trăi departe de patrie sau de locul natal
a trimite în surghiun — a exila, a deporta pe cineva
Etimologie
Din turcă sürgün, care înseamnă 'exilat, deportat'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gh' după 'r', nu 'surghiun' cu 'g' simplu. Atenție la diftongul 'iu'.