exigențăsubstantiv
e-xi-gen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Cerință sau condiție impusă cuiva, de obicei strictă, privind calitatea, comportamentul sau rezultatele.
„Profesorul are o exigență mare în ceea ce privește tema de acasă."
substantiv feminin
2Calitatea de a fi exigent; severitate, strictețe în aprecieri sau cerințe.
„Exigența lui față de sine l-a ajutat să obțină rezultate excelente."
Gramatică
Formele flexionare: exigență, exigențe, exigenței, exigențelor. Este un substantiv feminin cu terminația -ță.
Sinonime
cerințăpretențierigoarestrictețeseveritate
Expresii și locuțiuni
a avea exigențe — a cere mult, a impune condiții stricte
a fi la înălțimea exigențelor — a corespunde cerințelor impuse
Etimologie
Din franceză exigence, care provine din latină exigentia, de la exigere (a cere, a pretinde).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'gz' sau 'cs'. Atenție la diacritice: exigență, nu exigența (fără ă) când este forma nearticulată.