ereziesubstantiv
e-re-zi-e
Definiții
substantiv feminin
1Învățătură sau doctrină religioasă care se abate de la dogmele oficiale ale unei biserici, considerată greșită și condamnată de autoritatea religioasă.
„În Evul Mediu, cei care răspândeau erezii erau adesea pedepsiți aspru."
substantiv feminin
2Părere sau teorie care contrazice opiniile general acceptate într-un domeniu (știință, artă, politică etc.).
„Teoria lui Galileo a fost considerată o erezie de către biserica vremii."
Gramatică
Substantiv feminin, pluralul este 'erezii'. Articolul hotărât singular: 'erezia'.
Sinonime
doctrină eronatăînvățătură greșităheresieabateri de la dogmă
Antonime
ortodoxiedogmădoctrină oficială
Expresii și locuțiuni
a fi o erezie — a fi o idee sau o practică total neacceptată, considerată greșită sau scandaloasă
Etimologie
Din grecescul 'hairesis' (alegere, sectă), prin latină 'haeresis' și franceză 'hérésie'.
Se scrie corect: Se scrie 'erezie', cu 'e' inițial, nu 'herezie' (deși etimologic are 'h' în greacă, în română s-a pierdut).