dogmăsubstantiv
dog-mă
Definiții
substantiv feminin
1Adevăr considerat de nezdruncinat și obligatoriu de crezut, stabilit de o autoritate (religioasă, politică etc.); principiu fundamental.
„Dogma Sfintei Treimi este centrală în creștinism."
substantiv feminin
2Afirmație sau convingere acceptată fără discuție, adesea rigidă, care nu admite critici.
„El a transformat o simplă opinie într-o dogmă personală."
Gramatică
Articol nehotărât: o dogmă; articol hotărât: dogma. Pluralul: dogmele.
Expresii și locuțiuni
a ridica la rang de dogmă — a considera ceva ca fiind absolut adevărat, fără a admite discuții
Etimologie
Din greacă veche δόγμα (dógma), prin latină dogma, însemnând 'părere, decizie, doctrină'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'mă' la final, nu 'dogmă' cu 'gh' sau 'dogma' fără diacritice. Atenție la plural: 'dogme'.