enigmăsubstantiv
e-nig-mă
Definiții
substantiv feminin
1Problemă sau întrebare greu de rezolvat, care necesită gândire profundă; mister.
„Detectivul a rezolvat enigma crimei."
substantiv feminin
2Persoană sau lucru greu de înțeles, plin de mister.
„Comportamentul lui rămâne o enigmă pentru toți."
Gramatică
Articol nehotărât: o enigmă. Pluralul: enigme (articulat: enigmele).
Antonime
claritateevidențălămurire
Expresii și locuțiuni
a fi o enigmă — a fi greu de înțeles, a fi misterios
Etimologie
Din franceză énigme, latină aenigma, greacă ainigma (ἀίνιγμα), de la ainos – poveste, vorbă cu tâlc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'ă' la final: enigmă, nu 'enigma' (fără ă) în forma de dicționar. Atenție la plural: enigme, nu enigmele cu 'i' după 'g'.