educatorsubstantiv
e-du-ca-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care se ocupă cu educarea și formarea copiilor sau tinerilor, în special în învățământul preșcolar sau în activități extrașcolare.
„Educatoarea de la grădiniță ne învață cântece și poezii."
substantiv masculin
2Persoană care contribuie la dezvoltarea intelectuală, morală sau fizică a altora, prin îndrumare și exemplu.
„Părinții sunt primii educatori ai copiilor lor."
Gramatică
Forma feminină este 'educatoare' (plural: educatoare). Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum 'personal educator'.
Expresii și locuțiuni
educator de stradă — Persoană care lucrează cu copiii sau tinerii aflați în situații de risc, în medii informale.
Etimologie
Din franceză éducateur, latină educator, -oris.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'i' (nu 'ieducator'). Atenție la grupul 'ea' din feminin: 'educatoare', nu 'educatoare' cu 'o' simplu.