edictsubstantiv
e-dict
Definiții
substantiv neutru
1Ordonanță sau lege dată de o autoritate supremă (împărat, rege etc.) într-un stat; decret important.
„Împăratul a emis un edict prin care interzicea comerțul cu sclavi."
substantiv neutru
2Dispoziție oficială, poruncă scrisă cu caracter obligatoriu.
„Edictul regelui a fost citit în piața publică."
Gramatică
Pluralul este 'edicturi', iar articulat hotărât la singular este 'edictul'. Se folosește frecvent în contexte istorice sau juridice.
Expresii și locuțiuni
edict imperial — decret emis de un împărat
Etimologie
Din latină 'edictum', de la 'edicere' (a spune, a proclama).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'edic' sau 'edictt'. Atenție la plural: 'edicturi', nu 'edicti'.