duruiverb
du-ru-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot surd și prelungit, ca o bubuitură sau un vuiet.
„Tunetul duruie în depărtare."
verb intranzitiv
2A răsuna puternic, a bubui (despre mașini, motoare etc.).
„Motorul camionului duruia pe șosea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). Forme: eu duruiesc, tu duruiești, el duruiește; participiu: duruit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Sinonime
bubuirăsunavuihuruie
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul surd.
Se scrie corect: Se scrie 'durui', nu 'durui' cu 'i' dublu. Atenție la conjugare: 'duruiește', nu 'duruie' la persoana a III-a singular.