dureaverb
du-rea
Definiții
verb intranzitiv
1A provoca o senzație fizică neplăcută, o suferință într-o parte a corpului.
„Mă doare capul de la atâta învățat."
verb intranzitiv (figurat)
2A produce o suferință morală, a răni sufletește.
„Îl durea vorba aspră a prietenului."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul a durea). Se conjugă neregulat: eu dor, tu doare, el/ea doare, noi durem, voi dureți, ei/ele dor. La perfect compus: am durut. Participiul: durut.
Expresii și locuțiuni
a-l durea inima — a suferi sufletește, a-i părea rău
a-l durea mâna (sau piciorul) — a avea o durere fizică într-o parte a corpului
Etimologie
Din latină dolere, prin intermediul formei populare *dolere > durea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' la final, nu 'dureă' sau 'dureua'. Atenție la conjugare: 'eu dor', nu 'eu durez'.