durduitsubstantiv
dur-du-it
Definiții
substantiv neutru
1Zgomot surd și repetat, asemănător cu bubuitul sau cu bătăile puternice; huruit, bubuit.
„Se auzea durduitul tunetelor în depărtare."
Gramatică
Este un substantiv de tipul 'tunet', 'bubuit', format de la verbul 'a durdui'.
Etimologie
Formă postverbală de la verbul 'a durdui', de origine onomatopeică, imitând un zgomot surd și repetat.
Se scrie corect: Se scrie cu 'du' la început, nu 'durduit' cu 't' la final? Corect este 'durduit', cu 't' la final, deoarece este participiul verbului 'a durdui'.