drogsubstantiv
drog
Definiții
substantiv neutru
1Substanță naturală sau sintetică care, consumată, produce modificări ale stării de conștiență, senzații de plăcere sau dependență; folosită în medicină ca anestezic sau calmant, dar și ilegal ca stupefiant.
„Consumul de droguri este interzis minorilor."
substantiv neutru
2Medicament sau substanță folosită în tratamentul bolilor (înv. sau reg.).
„În trecut, farmaciștii preparau droguri din plante."
Gramatică
Pluralul este 'droguri' (nu 'drogi'). La genitiv-dativ singular: drogului; plural: drogurilor.
Antonime
medicament (în sensul de leac benefic)tratament legal
Expresii și locuțiuni
a se lăsa de droguri — a renunța la consumul de substanțe interzise
droguri grele — substanțe cu potențial mare de dependență, precum heroina sau cocaina
Etimologie
Din franceză drogue, care provine din neerlandeză droog (uscat), referindu-se la plantele uscate folosite ca medicamente.
Se scrie corect: Se scrie 'drog', nu 'droag' sau 'drogă'. Atenție la plural: 'droguri', cu 'g' și 'u'.