stupefiantadjectiv
stu-pe-fi-ant
Definiții
adjectiv
1Care provoacă stupefacție, uimire sau uluire extremă; uluitor, uimitor.
„Vestea a fost stupefiantă pentru toată lumea."
substantiv neutru
2Substanță care produce amorțirea simțurilor sau pierderea cunoștinței; narcotic, drog.
„Poliția a confiscat o cantitate mare de stupefiante."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (adjectiv), neutru (substantiv)
Plural
stupefianți (adjectiv), stupefiante (substantiv)
Articulat
stupefiantul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul: stupefiant, stupefiantă, stupefianți, stupefiante. Ca substantiv, se folosește mai des la plural: stupefiante.
Expresii și locuțiuni
droguri stupefiante — substanțe interzise care afectează sistemul nervos
Etimologie
Din franceză stupéfiant, italiană stupefacente, latină stupefacere (a face să rămână uimit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'stufefiant'. Atenție la diftongul 'ia' la final: stupefiant, nu stupefient.