dorobanțsubstantiv
do-ro-banț
Definiții
substantiv masculin
1Soldat din infanterie, în armata română, în special în perioada domniilor fanariote și în secolul al XIX-lea.
„Dorobanții apărau granițele țării cu curaj."
substantiv masculin
2Membru al unei categorii de țărani liberi care aveau obligații militare în trecut.
„Străbunicul meu a fost dorobanț în tinerețe."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum 'regiment de dorobanți'.
Expresii și locuțiuni
a fi dorobanț — a fi soldat de infanterie, a servi în armată ca infanterist
Etimologie
Din turcă 'dorubanți' sau 'derbent', cu sensul de paznic de drum, prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la final, nu cu 't' sau 'tz'. Atenție la diacritice: 'dorobanț', nu 'dorobant'.