domniesubstantiv
dom-ni-e
Definiții
substantiv feminin
1Funcția sau demnitatea de domnitor; perioada în care un domnitor conduce o țară.
„În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, Moldova a cunoscut o mare înflorire."
substantiv feminin
2Titlu de respect folosit pentru a se adresa unei persoane (mai ales în trecut).
„Domnia sa a fost invitat la ceremonie."
Gramatică
Articolul hotărât pentru singular este 'domnia', iar pentru plural 'domniile'. Se folosește și în sintagme ca 'domnia sa' (formă de politețe).
Sinonime
domnitoriedomnieconducerestăpânire
Antonime
supuneresubordonare
Expresii și locuțiuni
a avea domnie — a conduce, a stăpâni
domnia sa — formă de adresare respectuoasă, echivalentă cu 'Excelența Sa'
Etimologie
Din slavonă sau din latină, derivat din 'domn' (stăpân, conducător).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' la final, nu 'ie' cu 'e' simplu: 'domnie', nu 'domnie' (greșit). Atenție la plural: 'domnii' (cu doi 'i').