doiniverb
doi-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A cânta sau a compune doine, cântece populare lirice cu caracter melancolic, specifice folclorului românesc.
„Ea doinea seara, lângă fereastră, amintindu-și de satul natal."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a ști). Forme: eu doinesc, tu doinești, el/ea doinește, noi doinim, voi doiniți, ei/ele doinesc. Participiu: doinit. Gerunziu: doinind.
Expresii și locuțiuni
a doini cu jale — a cânta o doină tristă, de dor sau de jale
Etimologie
Din substantivul doină, de origine incertă, probabil autohtonă sau slavă.
Se scrie corect: Se scrie doini, nu doinii. Atenție la diacritice: doini (verb), nu doină (substantiv).