dobitocsubstantiv
do-bi-toc
Definiții
substantiv masculin
1Animal domestic, în special cal sau bou, folosit pentru muncă sau transport.
„Dobitocul tragea plugul prin țarină."
substantiv masculin
2Persoană ignorantă, proastă sau grosolană (folosit ca insultă).
„Ce dobitoc ești, nu înțelegi nimic!"
Gramatică
La plural: dobitoci; articulat hotărât: dobitocul, dobitocii; forme de genitiv-dativ: dobitocului, dobitocilor.
Expresii și locuțiuni
a se purta ca un dobitoc — a se comporta prost sau grosolan
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'dobitŭk' sau din turcă 'dobitok', cu sensul de 'animal de povară'.
Se scrie corect: Se scrie dobitoc, cu 'o' după 'b', nu 'dobitoc' cu 'â' sau 'dobitoc' cu 'i' după 't'.