divinatoriuadjectiv
di-vi-na-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care se referă la divinație, la prezicerea viitorului; care are caracter de divinație.
„Practicile divinatorii erau folosite în antichitate pentru a afla voința zeilor."
adjectiv
2Care pare că prezice viitorul; profetic, prevestitor.
„Cuvintele lui au avut o putere divinatorie, întrucât s-au adeverit toate."
Gramatică
Adjectiv de patru forme: divinatoriu (masc./neutru sg.), divinatorie (fem. sg.), divinatorii (pl.).
Expresii și locuțiuni
artă divinatorie — tehnică sau practică de prezicere a viitorului (ex: cititul în cărți, astrologia)
Etimologie
Din franceză divinatoire, latină divinatorius.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't' în final: -toriu, nu -toriu. Atenție la diacritice: divinatoriu, nu divinatoriu fără diacritice.